Civilizaţia europeană din veşmântul Eurovisionului

Când diverse evenimente, de ordin sportiv, artistic sau cultural, însumează într-un creuzet vectorii de imagine ai naţiunilor europene simt nevoia să identific simpatiile şi antipatiile dintre participanţi, dezvăluite de haina subţire a civilizaţiei. Eurovisionul e , desigur, un show live, care poate să ofere o perspectivă asupra comportamentului omului din Vest, faţă de vecinul său din Răsărit, sau, dacă dorim, putem inversa oglinda.

           Deşi nu direct, ci din spatele ecranului, la Eurovisionul din Copenhaga anului 2014, mulţi dintre noi am fost martori ai antagonismelor din sânul continentului, înţelegând, la o privire superficială, că barbariei din Est i  s-ar opune rafinamentul, eleganţa şi onestitatea din Vest...

            În plin secol XXI, în capitala Danemarcei, într-un mirific mai 2014, lumea Apusului şi-a etalat nobleţea chiar la sosirea pe scenă a delegaţiei Rusiei. Gemenele de 17 ani de la Moscova trebuiau huiduite, deoarece reprezentau Federaţia Rusă, iar mujicului rus trebuia să i se servească aperitivul picant al civilizaţiei lumii occidentale! Fluierături, urlete, întreaga gamă de deşeuri orale – din vecinătatea celor zugrăvite pe Stadionul Heysel (tot) într-un mai, dar în urmă cu vreo trei decenii! – au coborât cu fin discernământ asupra celor două fiare, venite din inima slavilor răsăriteni la Eurovision cu scopul senin de a-şi reprezenta ţara.

            Să întâlnim aici exponate ale civilizaţiei vestice?! Cu siguranţă descoperim elemente sugestive, chiar dacă nu reprezentative, care întregesc un tablou ispititor, pe care însă nu mi l-aş dori în sufragerie... De aceea, consider că putem stigmatiza jocul geopolitic al Kremlinului, în contextul implicării sale din Ucraina şi nu numai, însă a transfera în bagajul muzical al unor adolescente aversiunea faţă de comportamentul puterii răsăritene e un gest care, într-o oarecare măsură, loveşte în poporul rus! ,,Da, vă urâm ruşilor pentru că existaţi...” este mesajul subliminal pe care, la Copenhaga, lumea occidentală l-a transmis ruşilor, expulzându-i în registru atitudinal – precum o făceau odinioară romanii cu cei din afara universului lor de fiinţare – în lumea barbară.

            Las la o parte comportamentul suburban al spectatorilor şi al delegaţiilor occidentale faţă de cele două suave prezenţe feminine ale Federaţiei Ruse, la grandiosul spectacol muzical al Eurovisionului, însă cred că opinia publică din Est a receptat huiduielile în cauză ca pe un atac frontal la adresa spiritului rus, a valorilor sale, iar faptul în cauză nu numai că, în oglindă, generează ostilitate, dar aduce un plus de susţinere pentru viitoarele acţiuni ale Kremlinului, care s-ar putea să lase noi urme pe continent.

            În rest, prezenţa exotică a reprezentantei Austriei – care a câştigat concursul şi datorită vocii, nu doar pentru modul în care briciul i-a modelat barba – e de salutat, într-o Europă a diversităţii şi a exprimării (încă) libere.