Ivită rotund din spuma timpului, ziua de 25 mai 2014,
prin deznodământul alegerilor europarlamentare, a reașezat în alte vase apele
puterii politice de la nivelul Uniunii Europene pentru următorii ani. Chiar și
cei mai buni, mai drepți și mai viteji dintre concetățenii meleagurilor
străbătute odinioară de Herodot au învins. Onoare, glorie veșnică lor, dar și
celor care, nu doar în România, le-au proiectat imaginea în noul Panteon
european! Ironia, sarcasmul și mângâierile cinice sunt catapultate doar pe
adresa învinșilor. Dar și generozitatea aproape demiurgică. Coborâtă din slava
socială a zilei, augusta milă a noilor decidenți își revarsă surâzător balsamul,
creat după reţeta antică a galilor, pentru talgerele balanței cu romanii atinși
de resemnarea lui ,, vae victis”...
Nici unii, nici alții dintre actorii implicați la
dreapta, la stânga ori în centrul jocului politic nu conștientizează prea
limpede elementele de efemeritate ale alegerilor în cauză, dar trăiesc plenar
victoria sau, în altă cameră, înfrângerea. Inventează strategii de maximizare a
avantajelor unor rezultate care să le scoată corabia din granițele înguste ale
unui port cu pirați, deghizați în băieți de prăvălie, ori scotocesc realitatea
întru identificarea unor soluții de avarie, când n-au avut inspirația să
depășească geamandura electorală. Peste tot însă, suverană, s-a întins o miasmă
de manipulare, de calcul rece, care-l exclude din ecuație pe alegătorul simplu,
căruia cu un zâmbet de la stânga la dreapta i-a fost ademenit votul. Consultanți
politici cu vocație de hienă, înconjurați de albine din stupul mass-media,
trudesc în continuare la sloganuri electorale, cu un impact chirurgical similar
celui pe care, la picioarele zeului-ban, îl abordau relaxați eroii lui Orwell, seduşi
de aroma aspidistrei... Ca peste tot în Europa, nimic nu e lăsat nici în spațiul carpato-danubian la voia
întâmplării, fiecare detaliu având o valoare simbolică, generatoare de plus
valoare. Contează însă acum rezultatul viitoarelor alegeri, din noiembrie,
procentele obținute de competitori prin metode de tip ,,cămașa albastră”, ,,pălăriada”,
,,căpșunarii” sau ,,suveica” putând fi la fel de liniștitoare
ca cele provenite dintr-un scrutin fără ,,turism”
şi pachete de alimente semiexpirate, condimentate cu papuci a căror pereche se
livrează doar după numărarea voturilor...
Este evident că, la noi, înainte sau după alegeri,
mișcările de trupe de la stânga la dreapta și invers au eleganța vehiculelor
flămânde de slalom, lansat pe drumurile naționale și europene, unde, pentru un
plus de siguranță, îți încorsetezi caii putere ai bolidului, din amreiaj, în
treapta întâi de viteză. Pare incomod? Trecem peste asta, de vreme ce
supraviețuirea politică e suprema rațiune a candidatului, în numele căreia
poate sacrifica lejer doctrinele și proiectele pentru care electoratul l-a uns.
Și totuși, lărgind panorama votului din 25 mai, observăm
că, în spatele ascensiunii unor partide extremiste dintr-o serie de state, se profilează
din ce în ce mai clar fisurile Uniunii Europene, care nu prea mai face față
provocării unor națiuni cu multiple probleme economice. Nu știm dacă Germania,
motorul Europei, va fi capabilă ori va avea disponibilitatea de a le rezolva,
însă proiectul european – dilatat din nevoia bătrânului continent de a face
față economic nu doar Statelor Unite, ci și ascensiunii statelor emergente din
Asia și America Latină – pare mai fragil ca niciodată. Știm că împreună ne e
mai bine tuturor – pentru noi, românii, spargerea uniunii într-un viitor
oarecare ar fi o tragedie! –, dar mai știm că, astăzi, prin voturile sale,
statele occidentale au arătat că doresc să se orienteze mai mult spre interior,
dar căutând cu precădere în politica externă parteneri egali, nefiind dispuse
să-și sprijine ,,surorile” timide, palide
din punct de vedere economic.
Ne vom
adapta din mers și vom deveni eficienți, depășindu-ne condiția, mai ales prin
tinerii care, din Occident, trimit în țară nu doar bani albi, ci și un mod de
viață pragmatic?! Poate că da, deoarece suntem condamnați să evoluăm iute la
scară macroeconomică – folosindu-ne inteligent resursele și cheltuind după altă
filosofie banul public –, pentru că altfel vom continua să gravităm în zona gri
a uniunii, fiind acceptaţi de Vest doar cât pădurile seculare vor mai avea
arbori în picioare, munții nu doar piatră în străfunduri, iar supermarketurile vor
mai fremăta de căruțuri vesele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu