Păstrarea
identității unei minorități naționale nu se realizează în laboratoarele de
fildeș ale elitelor, ci în substanța vie a oamenilor care respiră prin frunze
de arbori cu rădăcini comune. Iar pentru a nu-și piarde consistența, substanța
umană a respectivei minorități are nevoie de un liant care să-i întărească
osatura străbună.
Prins de rezonanța unor astfel de
gânduri, în ultima duminică a iernii lui 2016, pe 28 februarie, am pășit împreună
cu Gabriel Balașa, talentatul jurnalist al ziarului ,,Informatorul Moldovei” în
spațiul straniu, fascinant prin mozaicul de cultură slavo-româno-evreiească, al
Bucovinei de Nord, pentru a lua parte la a XXI ediție a Festivalului ,,Mărțișor”, eveniment organizat de
Societatea pentru Cultură Românească ,,Mihai
Eminescu” din Cernăuți, Ucraina.
Developarea
filmului zilei a început în Aula Palatului Academic al Universității de
Medicină din Cernăuți, unde, dintru început, scriitorul Vasile Bâcu,
președintele Societății pentru Cultură Românească ,,Mihai Eminescu”, a ținut să comemoreze sacrificiul soldaților
ucraineni, unii de origine română, din conflictul ce sfâșie încă regiunea
Donbas a Ucrainei, după care, focalizându-se pe coordonatele festivalului, a
relevat faptul că limba română are perspectivă fastă în Nordul Bucovinei. Aș fi
fost destul de sceptic, considerând remarca doar un simplu artificiu, dacă
amfitrionul festivalului n-ar fi uzat de un măgulitor argument: un material didactic viu – două studente la
Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității ,,Yuriy Fedkovych” din Cernăuți, care au vorbit fluent limba lui
Eminescu și au recitat poezii atât în
limba română, cât și în cea ucraineană...
La
rândul său, Eleonora Moldovan, Consolul General al României la Cernăuți, a
evocat tradiția ancestrală a mărțișorului, originea sa precreștină din spațiul
daco-tracic, căruia îi aparținem. Dorința sa a fost ca ,,mărțișorul, care marchează începutul anului agrar, să fie și
pentru românii de pretutindeni o (re)naștere biblică, care să ne ducă spiritul
în sărbătoare, spre a fi mai generoși și mai optimiști.” Iar optimismul nu
a lipsit, dacă ținem seama că, în aulă, rafinamentul numeroaselor formații de
muzică populară românească din Nordul Bucovinei, Transcarpatia și România, a
bucurat cei peste opt sute de spectatori veniți din toate provinciile istorice
românești.
Într-un soi de enumerare, unde
creionul poate că (uneori) a mai obosit, se cuvine să amintesc numele
formațiilor cu artiști consacrați, ori bătând la porțile afirmării: Corul ,,Dragoș-Vodă” al Societății ,,Mihai Eminescu”, Ansamblul ,,Fetele din Bucovina”, Corul
Gospodarilor și Fanfara din Voloca (regiunea Cernăuți), Ansamblul Etnofolcloric
,,Izvorașul” din satul Ropcea și Grupul ,,Hora
fetelor” din satul Carapciuc, ambele din raionul Storojneț, Orchestra
populară ,,Valea Prutului” din
Horbova ținutului Herța, Ansamblul ,,Ciobănașul”
din Rădăuți, Ansamblul ,,Miorița” din
satul Boian, raionul Noua Suliță, Etnoclubul de la Școala Apșa de Mijloc din
Transcarpatia, precum și Ansamblul ,,Hora
prichindeilor” de la Gimnaziul nr. 6 din Cernăuți – școală cu predare în
limba română.
O constatare cred că s-ar impune:
față de edițiile trecute, se observă tendința formațiilor de muzică populară de
a renunța la negative în favoarea
unei orchestrații proprii, semn al unei abordări mature a spectacolului
folcloric de calitate.
Printre spectatori, alături de
personalități cernăuțene precum istoricul Dumitru Covalciuc, poetul Arcadie
Opaiț, profesorul universitar Ilie Popescu, jurnalistul Nicolae Toma, s-au
aflat profesorii Constantin Moroșanu, președintele Asociației ,,Prietenii Basarabiei, Bucovinei și
Ținutului Herța” și Dorin Alin Șeucaliuc, metodist al Casei Corpului
Didactic Botoșani, care au oferit cu generozitate spectatorilor mărțișoare. Tot
în spiritul altruismului, am oferit la rându-mi românilor nord-bucovineni,
împreună cu profesoara Alina Cojocaru de la Școala Gimnazială ,,Constantin Tincu” Lișna- Botoșani,
peste 200 de mărțișoare și felicitări, lucrate manual, împreună cu elevii, în
tehnici tradiționale și moderne.
... Ieșind (încă) pe lumină de sub
vraja Cernăuțiului și așteptând în Vama Siret să se rostogolească al nopții
miez – după modelul brevetat în
spațiul cuvântului de scriitorul ucrainean Andrei Kurkov, în romanul ,,Legea melcului” – înțelegeam mai adânc
de ce profesorul Ilie Popescu vedea în ,,credința
ortodoxă, tradiție și iubirea de grai și țară (...) pilonii dăinuirii românilor
nord-bucovineni.”
... Și totuși, la debutul renașterii
naturii, pentru conturarea unui tablou (relativ) fidel al zilei, se cuvine să-i
amintesc și pe românii Nicolae Șapcă, Adrian Medvedi și Gheorghe Ungureanu,
importanți jurnaliști și oameni de cultură nord-bucovineni, care întregesc
efortul poetului Vasile Bâcu întru păstrarea identității românești, pe plaiul
(odinioară) sacru al dacilor liberi.