Mat! Cortina s-a tras peste prezidențialele
alegeri ale lui noiembrie, soldatul umil al rostirii căluțului de lemn de început
de mileniu. Suflă un vânt rece, angoasant și, pentru unii, care nu și-au procurat
lână din transhumanța mioritică spre porțile Atlanticului, alizeele dinspre
apus le-au spulberat pânzele corăbiilor. Scrutând alegerile prezidențiale
dintr-un scaun cioplit rudimentar din paltin de codru de Lișna, nepoleit de gușa
unui post de televiziune ce-a confiscat arogant un strop din realitate, văd
prăvălindu-se, într-un joc sinergic cu îngust orizont, bucuria cu tristețea,
satisfacția cu ratarea, acceptarea cu repulsia. Starea e generată numai de zgomotul
făcut prin poziționarea în colțul câștigător sau perdant al banchizei
electorale...
Ruletă rusească alegerile din
turul doi prezidențial 2014! Câștigătorul, descins dintr-o conjunctură cu o
semnificație astrală (poate) interesant de descifrat, a luat potul cel mare. Omagierea
outsider-ului, transformat peste noapte în omul mometului, e laitmotivul
următorilor ani!
Așadar, în spiritul zilei,
felicitări domnule Iohannis! Recentul vot a demonstrat că, în piramida
socio-politică românească, viitorul e al tău, dar, precum în basme, cu o
condiție – să transformi Țara după chipul și asemănarea Sibiului! Pari zâmbitor
și sigur pe tine, beneficiind de avantajul lăuntric al strămoșilor, însă noi,
latinii, dispunem astăzi de un capital de răbdare mai subțire decât cel din
vremea lui Carol al II-lea... Firește, nu e un avertisment, ci doar dorința vie
de a materializa, întru poporul român, șansa istorică de a ne conecta la
realitatea timpului ,,prin noi înșine’’, alături de orice credibil partener de
pe mapamond.
Știu, undeva în străfunduri,
sunt iluzii în care am obosit să cred! Ce se ivește la orizont? Nimic spectaculos,
doar că vechea administrație începe să facă zid în jurul premierului pentru
a-și păstra privilegiile, iar oamenii noului stăpân, disecând psihologia
hienelor, încep să sape în zidurile alianței roșii până când fisurile vor genera
hemoragia sistemului. Apoi, pe măsură ce împotrivirea va fi palidă, oamenii
noi, după modelul moștenitorilor lui Williang Golding, îi vor alunga din
jilțuri pe urmașii lui Iliescu și-și vor imprima aspirațiile în carnea
supușilor, care i-au adus la putere. Sună ușor a sclavie? Da! Să n-ai nicio
grijă, fiule, deoarece, și în democrație, nevoia de a-ți cravașa oamenii, care
depind oarecum de tine, crește pe măsură ce urcă miza jocului politic!
Un cuvânt și pentru
învins: Victore, abia astăzi, 17 noiembrie 2014, într-un pulover simplu,
dezbrăcat de costumul de campanie, mi-ai plăcut! Ai, probabil, și tu
convingerea că, pentru generația noastră, plecată deja spre jumătatea
secolului, lecția umilinței și a modestiei e singura care poate conduce spre
biruință. Și, un amănunt, dacă reziști atacurilor alor tăi am convingerea că,
peste ani, poți fi un președinte bun! (Mai e ceva: oare nu regreți că, dând
curs sfaturilor unor binevoitori, l-ai pus cu spatele la zid pe Crin Antonescu,
forțându-l să renunțe la candidatura pentru prezidențiale?!...)
