Dintr-un soi de reminiscenţă a experienţelor romanţioase consumate odinioară în templul Iaşilor, în chiar ziua când am împlinit un sfert de secol, am primit un roman fascinant – ,,Huliganii” lui Mircea Eliade. Istoricul religiilor, marele scriitor român – prin creaţii precum ,,Romanul adolescentului miop”, ,,Noaptea de sânzâiene”, ,,Maytrei”, ,,Izabel şi apele diavolului” – îmi fusese prieten fidel încă din adolescenţă, însă până la 25 de ani n-am ştiut de existenţa ,,huliganilor”. I-am trăit însă din plin o dată cu anii de liceu şi, pentru că de farmecul ţigăncilor nu m-am vindecat nici acum, în noiembrie ’96, când mi-am devorat ,,darul”, mi-am pus întrebarea, pe care de altfel am scrijelit-o cu un creion pe o filă a cărţii: ,,oare la 25 de ani mai există în sângele meu foamea de libertate absolută?”
Anii au trecut, însă la fiecare noiembrie 14, întrebarea mi-a revenit obsesiv. N-am aşteptat resemnat precum David Dragu vârsta de 40 de ani, dar nu din cauză că aş fi avut o viziune diferită faţă de acest personaj, ,,entuziasmat” că are ,,leafă la stat”, ci pentru că în sângele meu pulsa încă, fără frâu, un spirit similar cu cel al lui Petru Anicet sau Alexandru... N-am aşteptat acel 40, dar el s-a rostogolit, însă nu oricum, ci purtând în sine forţa brută a unui sistem ce şi-a propus o execuţie. Fireşte, actul în cauză nu împrumuta tehnicile Inchiziţiei, ci zâmbetul subţire al proaspetei noastre democraţii, care ştie să-şi cravaşeze altfel supuşii. Am rezistat, totuşi, acelui val şi, meditând la spectacolul pe care, în urmă cu un an, la 40 de ani, mi l-au servit decidenţii din sistemul social în care activez, am scris articolul ,,Vânătoarea truditorilor din Educaţie”.
Nu i-am condamnat atunci pe respectivii, n-o fac nici acum! Erau simple unelte ale unui sistem care, la acel moment, reprezenta Puterea! De aceea, poate, e important că în vârful piramidelor sociale să fie oameni echilibraţi, care să accepte în fapt diversitatea opiniilor, nu doar pe ,,sticlă”.
De ce scriu aceste rânduri? Subconştientul mi-a făcut cadou o noapte albă chiar la împlinirea vârstei de 41 de ani. Ca să vezi!... Probabil s-a revoltat spiritul neprihănit al dimineţii Iaşilor anului 1971, noiembrie 14...
O, dar ce-am făcut?! Dacă aud cei cu testarea psihologică de insomnii, să vezi atunci treabă... La anul au un argument serios pentru o nouă vânătoare!... Până atunci însă înfulec cât pot din LIBERTATEA mea! Poate şi cei care citesc aceste rânduri mă vor urma!
